Hartă - Insula Banaba (Banaba)

Insula Banaba (numită de asemenea Insula Ocean) este o insulă de origine coraligenă, la vest de lanțul de insule Gilbert și la 300 km est de Nauru, în Oceanul Pacific. Aparține administrativ de Republica Kiribati. Are o suprafață de 6,5 km², iar cel mai înalt punct de pe insulă este de asemenea și cel mai înalt de pe teritoriul statului Kiribati, având 81 de metri înălțime. Circumferința insulei este de circa 10 km. Împreună cu Nauru și Makatea (Polinezia Franceză) este una dintre cele mai înalte și importante insule fosfatice din Pacific.

Potrivit cărții Te Rii Ni Banaba—The Backbone of Banaba de Raobeia Ken Sigrah, istoria nescrisă a Insulei Banaba relatează că oamenii clanului Te Aka, originari din Melanezia, au fost primii locuitori ai Insulei Banaba (Insula Ocean), ajungând aici înaintea migratorilor din Indiile de Est și Kiribati. Mai târziu, băștinașii au fost asimilați doar prin forța migrației și prin impactul descoperirii fosfaților în 1900. Populația trăi organizată în patru sate: Ooma (Uma), Tabiang, Tapiwa (Tabwewa) și Buakonikai, iar așa zis-a capitală a insuliței era Tabiang, astăzi numită Antereen.

Exploatarea fosfaților, care a durat între anii 1900 și 1979, a distrus 90% din suprafața insulei, un proces similar celui petrecut pe insula Nauru între 1907 și anii 1980. În timpul conflictelor, forțele japoneze au ocupat insula din 26 august 1942 până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945. După 1945, autoritățile britanice au strămutat marea majoritate a populației pe Insula Rabi, în Fiji, prin intermediul a două valuri de migrație: în 1977 și între anii 1981 și 1983. Numele noilor așezări de pe Rabi erau aceleași cu ale vechilor sate de pe Insula Banaba. Ulterior, o parte dintre locuitori s-a reîntors în Banaba după încetarea exploatărilor în 1979. În 2001, aproximativ 200 de oameni mai locuiau încă pe insulă. La nivel mondial, însă, se estimează că există 6000 de descendenți ai poporului banabanez.